Sasha la 5 luni

Sasha a implinit 5 luni pe 13 ianuarie 2014. Timpul se scurge altfel de cand a venit in viata noastra. Inainte eram atenta cat de repede trece timpul. Dar acum sunt perfect impacata cu asta pentru ca am inceput sa traiesc fiecare clipa la maxim. Nu ma intereseaza ce zi este, nu mai tin cont de nimic. Pur si simplu traiesc. Am citit de 3 ori Puterea Prezentului si de abia acum am reusit sa o aplic. Fara sa imi dau seama.

Asa se intampla cand se petrec lucruri importante in viata.

 Eu si Florin ne-am casatorit intr-o zi de joi, o zi de munca obisnuita pentru majoritatea. Dar pentru mine era o zi perfecta cu soare, o zi pe care nu o sa o uit niciodata. Ca sa nu mai zic de marti, 13 august, cand l-am nascut pe Sasha. El s-a nascut, eu am renascut.

Acum la 5 luni e o perioada cu multe schimbari. Gangureste din ce in ce mai clar si uneori am impresia ca acum imi zice MAMI! O face mai ales cand suntem doar noi, dupa ce e alaptat si ma priveste intr-un fel de multumire. Este foarte mare diferenta intre Sasha flamand si Sasha satul :)

Adoarme seara la san, cu unele exceptii cand se satura si vrea putina joaca ca pe urma sa o luam de la capat. Doarme pana pe la 09 dimineata. Pe la 04 mai ia o portie de tzitzi dar fiind langa mine si eu cu o bluza decoltata, doar trag de ea in jos si el s-a si mufat. Eu adorm la loc, el suge si adoarme si el dupa mine. E perfect pentru ca ma simt odihnita si stiu ca si papa bine. La un moment dat a fost o perioada cand nu se trezea noaptea pentru tzitzi si ma bucur ca acum o face ca imi mentin lactatia la cote maxime :) In timpul zilei si-a facut singur un program si doarme cam de 2-3 ori.

Peste o luna va incepe sa manance si hrana solida. Incerc sa nu ma stresez cu asta, ma documentez cat pot de mult si am incredere ca o sa fie bine. Vreau sa ii creez obiceiuri alimentare sanatoase, sa fim un exemplu pentru el, sa stiu ca ajunge numai hrana sanatoasa in stomacelul lui. Am observat ca devine interesat de mancare: este foarte atent cand eu mananc si in acelasi timp ii curg si balute. Astea le are si datorita dintisorilor ce se pregatesc sa apara dar uitandu-se la mine mancand mi se pare ca sunt mai pronuntate. Astazi il tineam in brate si mi-am pus un pahar mare de apa. A ramas cumva blocat, se uita atent la mine si asculta suntele pe care le scoteam. Iar uneori face o miscare cu gurita ca si cum ar mesteca.

Am observat la Sasha un tonus muscular foarte bun de cand s-a nascut. Si-a tinut capusorul singur foarte repede si cand ma mai prindea de deget ma strangea tare de tot. Pe langa asta, cred ca are o rezistenta la durere destul de crescuta, ca si mine. Am observat si noi si ne-a spus si doctorul dupa reactiile lui atunci cand l-am vaccinat.

De cateva zile cand sta intins in pat, se pune pe burtica, isi ridica funduletul in sus si incepe si se impinge cu talpile picioarelor ca sa inainteze. Am reusit sa il filmez aseara facand asta. Este foarte dragut ca il vad cat de mult isi doreste si cat efort depune. Am inceput sa ii pun diferite obiecte la o mica distanta de el ca sa il stimulez un pic sa ajunga la ele. Avem un scaunel-leagan-balansoar (nu stiu cum sa ii spun) al carui material este foarte moale si i-a perfect forma spatelui. Il mai pun uneori in el, cate un pic, si de vreo 3 saptamani incearca sa se ridice in fund. Se chinuie, se inroseste la fata, se enerveaza si dupa cateva secunde isi da drumul inapoi pe spate. Nu o sa il ajut sa stea in fund, il las sa descopere si sa reuseasca singur. E dreptul lui, bucuria lui. La fel si cu mersul – nu vom folosi premergator, nu il vom ajuta tinandu-l de manute. Am incredere in el si il voi lasa singur sa se ridice, sa faca cativa pasi, sa cada, sa se ridice iar. Mi se pare mai sanatos si il face si pe el sa aiba incredere in proprile forte. Dupa ce am citit si articolul despre dezvoltarea motorie de baza pe cale naturala am fost convinsa ca nu voi interveni in etapele normale de dezvoltare ale lui Sasha.

Zambeste de cand s-a nascut :) Un zambet dulce si frumos. Iar cand rade, o face dintot sufletul. Il amuza cand stau in oglinda cu el in brate si ma apropi repede si pe urma ma departez. Rade si cand il pup repede si zgomotos pe burta. Rade cand ma pregatesc sa ii desfac scutecul si il intreb mirata “Ce avem noi aici?!?”. Rade cand folosim unele expresii noi dar isi pierde rapid interesul. Rade cand sta pe pat si eu misc putin salteaua. Rade cand il bagam in apa si mai ales cand il spal la fundulet la schimbatul scutecelului. Rade cand se satura de tzitzi si ma musca cu gingiile. Iar uneori rade pur si simplu cand ne vede pe noi, mami si tati, dar si pe altii mai putin cunoscuti.

Si bineinteles ca si plange. Nu mult, dar are momentele lui. Desi ii place sa fie inconjurat de oameni, am observat ca uneori il deranjeaza unele zgomote si vrea sa fim doar noi doi. Il inteleg perfect. La inceput ma speria plansul copilului meu. Credeam ca gresesc eu cu ceva. Intre timp, am citit cateva articole pe tema asta printre care si acesta si am realizat ca plansul este normal, plansul este o parte din viata. Acum cand plange sunt foarte calma, il iau in brate si ii spun cu voce blanda ca sunt alaturi de el, ca e normal sa mai planga, ca e bine sa isi descarce furia. Asta dupa ce elimin alte cauze cum ar fi foame, scutec ud, cald/frig etc. Ii trece foarte repede, in cateva minute. Pe urma incepe si zambeste si eu simt ca suntem si mai apropiati. El are incredere totala in mine si stie ca toate nevoile ii sunt indeplinite, ca este iubit, ca e respectat ca orice alt membru al familiei. Am observat ca sunt persoane care atunci cand aud plansul bebelusului incearca sa ii distraga atentia, sa strige sau sa sopteasca “gata, gata”. Mi se pare crunt. Adica adultul are voie sa fie suparat in schimb copilul nu are voie. Noua ne-ar placea sa ne strige cineva “gataa, gata” atunci cand suntem prost dispusi? -Nu. Si atunci de ce le-am face lor asta? Cred ca o sa scriu un articol mai lung pe tema asta, ca e un subiect la care ma aprind.

Sasha e purtat in continuare, diferenta e ca a crescut si e mai greu. Insa am trecut la Boba si am rezolvat si problema asta, Pot sta ore in sir cu el in brate si nu ma doare spatele. Alta diferenta fata de cand era mai mic e ca nu mai adoarme imediat cum iesim. Sta acolo la pieptul meu si isi intoarce capul stanga/dreapta ca sa vada ce se intampla in jur. E curios si vrea sa stie tot. Ca si mine :)

I-am facut pozele acestea de dimineata. Ma topesc dupa amandoi: Sasha si Florin :)

 .