Just another WordPress site

Sans-serif

Aa

Serif

Aa

Font size

+ -

Line height

+ -
Light
Dark
Sepia

Hai ca esti “barbat” 

Am auzit multe intrebari la viata mea. Mai ales in ultimii 4 ani, de cand am copii. Tot felul de intrebari…

Unele prea personale pentru gusturile mele.

Acum insa se pare ca a venit momentul ala cand copilul de 3 ani si jumatate primeste intrebari legate de viata lui amoroasa.

“-Tie iti place de vreo fata de la gradinita?”

“-Ti-ai facut o prietena la gradinita?”

(In sensul daca a agatat ceva. Ca altfel nu inteleg de ce intrebarea nu este daca si-a facut prieteni, in general).

Eu nu tin minte sa fi avut vreo relatie cand eram la gradinita dar poate altii au avut de este asa la moda sa intrebi asta.

Nu ma deranjeaza intrebarea in sine ci faptul ca se pune asa multa presiune pe copii de cand sunt mici. Si fara sa vrem prin chestiile astea le programam niste stereotipuri.

Scopul suprem al baietilor nu este sa cucereasca fete.

Sau cel putin nu ar trebui sa le inducem noi asta. Cand va veni vremea indragostelii cred ca intrebarea ar trebui sa fie mai discreta si adresata diferit.

Alta vorba auzita des este “hai ca esti barbat”.

O expresia spusa in diferite contexte: cand plange, cand il deranjeaza lucruri aparent micute.

Pe bune? Barbat de 3 ani jumate? Nici Fat-Frumos care crestea cat altii in 7 ani nu era barbat la 3 ani. :))

Culmea e ca atunci cand plang sunt “prea mari” ca sa faca asta. Dar cand pot face singuri lucruri sunt prea mici si nu sunt lasati.

Ce diferit privesc oamenii etapele de dezvoltare si autonomia!

Si daca ar fi barbat tot ar fi bine sa planga atunci cand simte nevoia. Nu exista un prag de varsta, de la care GATA, nu mai plangi!

Sa dai frau liber emotiilor este o dovada de putere, nu de slabiciune. Eu imi sustin copii sa planga chiar daca nu e mereu usor (pentru mine).

Si o sa le zic ca sunt barbati numai in context pozitiv. Si dupa vreo 30 de ani probabil. Sau macar sa le creasca barba. 🙂