Just another WordPress site

Sans-serif

Aa

Serif

Aa

Font size

+ -

Line height

+ -
Light
Dark
Sepia

Nasterea la Medicover

In ultima vreme vad din ce in ce mai multe discutii pe internet despre nasterea la stat versus nasterea la privat, despre experientele mai mult sau mai putin placute si despre sistemul medical romanesc in general.

Prima nastere a fost la un spital de stat in 2013, a doua la un spital privat in aprilie 2016. La Medicover. O sa va povestesc ce m-a determinat sa fac aceasta alegere a doua oara.

In primul rand mi-am dorit sa fie o experienta frumoasa, blanda si 100% naturala. Am scris detaliat despre nasterea naturala aici.

Aveam aproape 30 de saptamani de sarcina cand m-am intalnit cu o prietena draga care a nascut la Medicover cu cateva luni in urma. Stiam ca ei promoveaza conceptul de “ora magica” imediat dupa nastere, de contactul skin-to-skin indiferent de tipul nasterii. Am inceput sa caut mai multe informatii si am aflat de asemenea ca este permis si copiilor mai mari sa isi insoteasca mamele ­čÖé Mi-a placut acest lucru si a contribuit si asta la alegerea finala.

Cand am plecat spre spital cu contractii la 5 minute eram echipa completa: Eu, Sasha si Florin.

La spital totul a decurs perfect. Aveam emotii si multe scenarii in minte… Dar m-am simtit in siguranta. M-am simtit asa cum merita oricine sa se simta intr-un moment asa important!

Atmosfera era relaxata. Si eu eram relaxata. Florin a stat cu mine de la inceputul travaliului si pana am avut bebelusul pe piept. Am stat in salon si ne-am uitat pe National Geographic pana a hotarat doctorul ca este timpul sa mergem in sala de nasteri.

Moasele cu care am nascut fac parte din povestea-mea-de-neuitat pentru ca m-au sustinut si parca imi anticipau orice nevoie. Spre final cand durerile au fost tot mai intense, m-au sprijinit moral, mi-au pus comprese pe frunte, mi-au facut masaj si au stiut ce sa imi zica ca sa prind putere sa duc treaba pana la capat ­čÖé

Despre doctorul cu care am nascut, Marius Romila… orice as scrie aici, nu poate surprinde bunatatea, atentia si profesionalismul pe care le-am trait fiind pacienta lui. Om┬áserios, atent si cu energie pozitiva. Sunt recunoscatoare ca l-am cunoscut.

Alt motiv care m-a determinat sa aleg Medicover a fost Sasha. Am vrut sa vina cu mine la spital si sa stam impreuna cat mai mult. I-am explicat din timpul sarcinii ce urmeaza sa se intampla iar asta impreuna cu prezenta lui acolo l-au ajutat sa se obisnuiasca mai repede cu marea schimbare. Cand am ajuns la spital si a avut loc primul consult striga incontinuu “iese bebe din burtica” si “bebelusuleee, vinooo repedeee”. Pe urma moasa cu care am nascut, Adina Craciun l-a luat cu ea sa aduca tensiometrul iar Sasha era super incantat si implicat.

Sasha si-a vazut fratiorul la scurt timp dupa ce am nascut iar aceasta trecere lina a contribuit la o acomodare mai usoara. Nu stiu ce m-as fi facut sa nu il vad cat stateam internata… m-as fi topit de dorul lui!

Am pus bebelusul la san la scurt timp dupa nastere, alaptatul exclusiv fiind sustinut si incurajat din maternitate. Asta e minunat pentru ca startul are loc in primele zile si e muuult mai usor cand ajungi acasa cu copilul si stii deja ce si cum. Doctorita neonatolog care era de garda cand am nascut a fost foarte draguta si comunicativa, la fel si restul asistentelor de la neonatologie. Ne-am imprietenit cu ele pe Facebook dup─â aia :))

pf_1462958365

L-am pus pe Raul in pat langa mine din prima noapte, mi-am bagat nasul in parul lui blond si pufos si am inspirat adanc ­čÖé Florin a dormit si el cu noi, intr-un pat alaturat. De fapt a fost cu noi de la inceput pana la externare. A asistat la nastere ceea ce m-a surprins un pic pentru ca initial a zis ca nu vrea si i-am respectat dorinta. Dar pe moment cred ca era asa cuprins de emotii si curios incat nu a vrut sa ramana singur in salon cand am plecat spre sala de nastere. La cateva zile, cand eram deja acasa, mi-a spus ca experienta si faptul ca a vazut o nastere a fost un salt in evolutia lui.

P_20160410_160945

Un alt┬ámotiv care m-a ├«ndreptat catre┬ála un┬áspital privat a fost tragedia din Colectiv. Am inceput sa ma intreb de cate ori am facut lucruri doar pentru ca “merge si asa” sau ca altfel nu se poate. De cate ori am platit ceva fara sa cer bon sau chitanta, cat de ignoranta am fost.

Deseori credem ca traim intr-o bula, ca “noua nu are cum sa ni se intample asta”… dar toamna trecuta parca totul s-a schimbat. Am realizat ca nu a fost un ghinion, nu a fost o mana criminala, nu a fost Destinul. A fost vina noastra, o vina colectiva. A fost, pana la urma, si vina mea. A fost vina mea pentru ca am trait intr-o bula crezand ca nu trebuie sa ma implic, ca fac totul perfect si ca “sistemul” este ceva dincolo de mine. Dar m-am trezit! Sistemul suntem noi, sistemul este intretinut de noi cu fiecare privire aruncata in alta parte cand vedem o nedreptate, cu fiecare ban strecurat in buzunarul doctorului, cu fiecare gand “nu e treaba mea”.

Asadar mi-am promis sa trec pe trecerea de pietoni oricat de departe ar fi. Sa nu depasesc coloana oricat de grabita as fi. Sa platesc ce scrie pe factura si sa nu incurajez “smecheriile”. Sunt datoare sa fiu mai atenta, mai corecta in fata baieteilor mei.

Raul e sanatos si a avut o nastere inconjurat de iubire si atentie. Sunt recunoascatoare pentru tot si ma bucur pentru ca am facut aceasta alegere intr-un moment atat de important.