Just another WordPress site

Sans-serif

Aa

Serif

Aa

Font size

+ -

Line height

+ -
Light
Dark
Sepia

Alaptatul in tandem, la noi

Cand ai copii te trezesti ca incepi sa faci lucruri la care nu te-ai fi gandit niciodata ca o sa le faci.

Si mi se pare normal, pentru ca se schimba totul. Eu m-am schimbat mult si mi se pare ca evoluez mult odata cu ei. Trebuie sa tin pasul ca sa fac fata noilor provocari.

Cand Sasha era bebelus eram fericita cu fiecare luna care trecea si eu inca il alaptam. Ma gandeam ”oauuuu are 2-3-4 luni si e inca alaptat, ce tare, am reusit!”

Cand a implinit un an si ma mai intreba cineva cat l-am alaptat, raspundeam cu mandrie ca inca o fac! Si des!

Cand am fost in vacanta cu el la un an si o luna a fost usor ca statea in Boba la san si adormea acolo iar noi ne plimbam ore in sir peste tot. Intr-o saptamana cat am stat la Barcelona, a mancat pepene gata taiat luat din supermarket, o salata de paste, putina ciorba si iaurt dimineata in care puneam curmale/prune uscate sau ceva seminte (astea le aveam luate de acasa). Si avea 12 kg si ceva la un an, deci nu l-am infometat 🙂

Alaptatul e minunat in viata de zi cu zi si este absolut magic in raceli si febra.

La 22 de luni de la nastere a revenit ciclul, m-am bucurat tare mult, am ovare polichistice si de obicei nu aveam cu lunile deci m-am simtit normala si functionala 🙂 Dupa inca doua luni, cand eram la mare am aflat vestea ca vom mai avea un copil.

Odata cu sarcina, incet incet a inceput sa scada lactatia. E normal, corpul se pregateste sa aduca pe lume inca un copil si hormonii o iau in alta directie. Nu stiam prea multe despre alaptatul in sarcina asa ca am intrat intr-un grup de mame care alapteaza in tandem si am vazut ca experimentam cam aceleasi lucruri.

Pe masura ce lactatia scadea, aparea si disconfortul la supt. Acum privind in urma, nu stiu cum am rezistat. Mi se parea ca e inca prea mic, ziceam gata renunt dar a doua zi o luam de la capat. Aveam sentimente contradictorii.

Pe la 20 si ceva de saptamani am stabilit sa il mai culce si Florin seara, sa ii citim inainte de somn si sa scoatem alaptatul de seara usor usor. Atunci era cam cel mai greu. Spre surprinderea mea am reusit destul de repede iar asta m-a bucurat pentru ca mi-am dat seama ca era pregatit si nu a fost prea greu pentru el.

Insaaaa, am descoperit ca adoarme mult mai greu fara san. Inca un motiv pt care e super tare sa alaptezi. Adormea usor si repede si mereu aveam timp cu Florin sa ne uitam la un film dupa, sa bem ceva, sa povestim. Erau orele noastre de distractie 🙂

Acum citim vreo 40 de minute, pe urma mai urmeaza cantat si pe urma unul din parinti adoarme 🙂

A ramas cu alaptatul la somnul de pranz cand adoarme foarte usor (minim 2 minute, maxim 10 minute). Spre sfarsitul sarcinii sugea mai mult in gol. La un moment dat trecusera cateva zile in care a adormit ba in masina, ba cu ai mei cand au fost la noi… si mi-am dat seama ca e un moment usor sa renunt de tot. Dar nu am vrut, mi se parea usor sa il mai alaptez o data pe zi si atat.

Si uite asa au trecut lunile, s-a facut aprilie si a aparut Raul in viata noastra. Atunci a inceput distractia. Vrea si Sasha des, mult mai des. Aproape mereu cand il vede pe bebelus. Zice “papam impreuna”. I-am alaptat si in acelasi timp dar e greu, pe termen lung e imposibil din punctul meu de vedere. I-am explicat ca bebelusii papa mai des iar copiii mai mari mai rar pentru ca pot manca si mancare. A inteles si zice si el ca are dinti si poate manca mancare 🙂 E un proces continuu. Nu e usor, e o alegere asumata. Ma bucur ca nu am intarcat atunci cand eram disperata ca ma deranja si ma enerva…. as fi ramas cu un gust amar dupa atata timp de alaptare lina sa pun punct intr-o situatie din asta disperata.

Ioana cu Raul in brate

Nu stiu ce urmeaza, momentan e bine asa.

Stiu ca e o perioada de tranzitie si acomodare si pentru el. Vad progrese zilnic si de cele mai multe ori cand vrea “titi titi” de fapt este obosit sau are o alta nevoie.

Nu am vrut sa ii dau la cerere pentru ca ar fi prea des si la aproape 3 ani m-as duce intr-o extrema pe care nu mi-o doresc. E suficient de autonom pentru varsta lui si poate sa isi gestioneze multe dintre emotii.

Desi unii zic (mereu sunt “unii” care “zic” ceva 🙂 ca prin ceea ce fac il cresc prea “mamos”, e atat de energic, curajos si stapan pe el… nu vad cum s-ar putea schimba peste noapte. Am incredere in faptul ca prin ceea e fac consolidez incredere si iubire, care sunt baza pentru tot ce urmeaza.