Just another WordPress site

Sans-serif

Aa

Serif

Aa

Font size

+ -

Line height

+ -
Light
Dark
Sepia

Experienta autodiversificarii

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog. Am fost si sunt atat de prinsa incat mai greu apuc sa scriu. Dar atunci cand o fac e un moment de relaxare care imi face foarte multa placere.

Voi povesti despre diversificare si autodiversificare din propria noastra experienta cu Sasha.

IMG-20140907-WA0013
Sasha Grozea

Am vazut ca multe dintre noi avem momente in care ne ingrijoram ca cei mici nu mananca si ca ar putea avea diferite carente din cauza asta. Alimentatia joaca un rol foarte important in viata unui om si e una din responsabilitatile noastre cele mai mari sa le oferim alimente sanatoase si sa le facem o educatie benefica in acest sens.

Lui Sasha i-am introdus solidele prima data incepand cu varsta de 6 luni. Am urmarit semnele ca e pregatit (stat in fundulet, interes pentru mancare, apucat cu manutele) si am mers si pe instinct.

Am citit mult inainte despre autodiversificare si am devenit fascinata de asta. Autodiversificarea inseamna sa lasi copilul sa se hraneasca singur. Inseamna incredere si respect in el. E mai greu de inteles asta pentru ca am fost obisnuiti sa credem ca bebelusii trebuie hraniti de catre noi, ca ei nu se pot descurca singuri. Insa pot, si inca foarte bine. Tot secretul sta in a fi lasati.

Daca ne gandim logic, este evident ca “soldateii”, “avionasele” si toate tehnicile de a-l face sa manance pe moment, sunt daunatoare pe termen lung. Noi nu ne dorim doar sa manance ceva acum, noi ne dorim sa il invatam obiceiuri sanatoase. Adica sa mestece bine ca sa aiba o digestie buna, sa savureze in ritmul lui, sa ii faca placere sa stea la masa impreuna cu toata familia.

La inceput, adica intre 6 si 8 luni, am facut un mix propriu intre diversificarea clasica si autodiversificarea. Adica am tinut cont de principiile autodiversificarii (in care cred cu tarie) dar ii dadeam pasat. Imi era teama sa nu se inece si m-am simtit mai impacata cu mine sa nu ii ofer bucati intregi din prima. Mi-am depasit frica cand i-a dat Florin un mar intreg si l-am vazut cum mananca. Nu avea absolut nicio treaba. Ii ramaneau cojite pe gat dar se descurca singur sa le dea afara. Avea si dintisori destui, mai un gag uneori dar treptat am eliminat complet mancarea pasata.

Intr-un fel Sasha s-a si autodiversificat singur in sensul ca nu m-a lasat sa ii dau cu lingurita niciodata. Ii multumesc pentru asta. S-a dovedit din nou ca increderea in el este cea mai buna alegere.

Autodiversificarea creste sansele sa aleaga alimente sanatoase pentru ca acestea i se ofera intregi si el are o varietate de culori si texturi din care poate sa aleaga. Are timp sa le descopere si sa se obisnuiasca cu gustul. Daca legumele sunt mixate toate intr-un piure sau intr-o supa nu va avea ocazia sa le descopere individual, sa stie ce gust are fiecare luat separat. Tot ce trebuie noi sa facem este sa ii oferim bucatele cat mai variate si mai bogate nutritiv. Eu ma bucur ca mananca broccoli si sfecla goala pentru ca am niste pitici pe creier sa manance aceste legume cat mai des.

Prin autodiversificare copilul va manca exact cat ii trebuie pentru ca hranindu-se singur, cand nu ii mai trebuie nu mai mananca.

Am fost obisnuiti sa auzim laude de genul “Bravo, ai mancat tot!” sau “Termina din farfurie”. Dar scopul nu este sa manance cat le-am pus noi pentru ca noi nu stim ce inseamna o portie. Cantitatea de care are nevoie fiecare om este foarte diferita si fiecare stie cel mai bine pentru el. Mai multa mancare nu inseamna mai multa sanatate. Majoritatea bolilor din lume au legatura cu calitatea si cantitatea alimentelor pe care oamenii le mananca. Un copil care este invatat sa termine din farfurie, va manca mereu tot chiar daca asta inseamna mai mult decat ii trebuie adica dureri de stomac, probleme de tranzit, ficat, bila, greutate etc. Reclamele la Colebil si Triferment de sarbatori la TV arata clar cam ce cultura la capitolul asta exista in Romania.

Un alt aspect care imi place la autodiversificare este ca toata familia mananca impreuna.

Adica nu ii dau lui sa manance si pe urma mananc eu. El ma vede pe mine mancand si incepe sa se hraneasca singur. Pentru ca are doua manute perfecte si pentru ca poate. E placerea lui, dreptul lui.

Acum la un an si doua luni, Sasha mananca singur cu lingura, furculita sau cu mainile. Este dezastru in jur dupa fiecare masa dar va zic cu mana pe inima ca merita toata rabdarea din lume. Este atat de placut sa vezi bucuria din ochii lor si curiozitatea cu care examineaza mancarea. Imi este greu uneori sa dau cu mopul si sa curat de 3 ori pe zi dar m-am adaptat. Uneori las asa si strang seara. Ordinea in casa cu micul explorator nu prea se pupa 🙂

Mereu avem de invatat lucruri noi din orice experienta.

Eu acum sunt in stadiul in care incerc sa gatesc retete noi, sa tin mereu cont de cum combin alimentele intre ele, sa nu treaca o saptamana fara sa ii ofer tot ce mi-am propus… e o intreaga provocare si cel mai important e sa fim relaxate si sa avem o atitudine pozitiva. Ca in orice, de altfel.

.