Cu ochii in telefon
ioanagrozea
24th Apr 24 7:22 pm
Am vazut aseara un episod dintr-un serial nou, Black Mirror se numeste. Lumea il lauda pe net, are note foarte bune.
Este vorba despre dependenta de tehnologie, de telefon, de like-uri. Despre cum devenim din ce in ce mai deconectati de viata reala. M-a speriat gandul ca lumea ar putea deveni vreodata asa, desi in film ideea este dusa la extrema.
M-am gandit de multe ori cat timp petrec cu telefonul in mana, in mod eficient si cat timp este timp pierdut. Am incercat sa fac o balanta pentru ca oricum timpul este limitat si pretios. Si oricum noi mamele avem o groooaza de lucruri de facut.
Si sunt mai mandra la sfarsitul zilei daca in 15 minute m-am mobilizat sa fac niste biscuiti sau sa imi fac o masca de fata decat sa dau “see more” pe Facebook. Mi se pare incredibil cum trece timpul cand stai pe internet. Nu ma refer cum scriu eu acum pe blog sau cand vorbesc cu cineva pe messenger… ci atunci cand nu fac nimic, de fapt. Mi se intampla mai ales la oboseala. Mi s-a intamplat sa am cateva minute in care puteam sa fac orice si nu am facut. Si ce m-a speriat cel mai tare a fost ca nu mai puteam sa stau 2-3 minute sa ma uit in gol!
Sa imi pun putina ordine in ganduri, sa imi zboare mintea la ceva. Simteam nevoia sa ma uit pe grupuri, sa vad ce se mai intampla.
Pe mine situatia asta m-am speriat. Mai ales ca in sarcina, anul trecut, devenisem panicata, hormonala, nu mai stiam sa selectez informatiile si eram foarte influentata de TOT ce citeam pe internet.
Asa ca am spus stop la un moment dat.
Am inceput sa aleg doar informatiile de care stiu ca am nevoie. Eram in enspe mii de grupuri, ma aventuram in discutii care nu se terminau niciodata. Pe langa toate astea, de multe ori stateam cu telefonul in mana in timp ce alaptam. Si in loc sa ma uit in ochisorii aia superbi, stateam cu ochii in telefon.
Am inceput sa fac o schimbare. In primul rand am iesit de pe toate grupurile care nu aduceau niciun plus de valoare in viata mea. Am ramas exclusiv in grupurile cu oameni cu care rezonez si care abordeaza teme care ma intereseaza. Despre alaptat, despre stil de viata sanatos etc.
Am scos notificarile de la Whatsapp si Facebook.
Seara imi inchid Wi-Fi si las telefonul in alta camera (asta e chiar sanatos, sa ne ferim de radiatii).
Cand stiu ca urmeaza sa alaptez, imi las telefonul in alta parte si iau o carte. Nu fac asta chiar mereu mereu dar diferenta se simte si e mult mai bine. Si pur si simplu incerc pe cat posibil sa folosesc tehnologia responsabil si sa fac sa fie in favoarea mea, nu impotriva mea. Sa imi aduca un plus, nu un minus. Sa ma incarce pozitiv, nu negativ.
Desi serialul de care ziceam, Black Mirror, arata o generatie superficiala care traieste doar pentru a da bine in fata altora si a primi puncte (=like-uri), uitandu-ma putin in jur oamenii par mai faini, nu mai superficiali. Eu vad oameni care se mobilizeaza si ies in strada pentru un viitor mai bun. Eu vad parinti care vor sa fie mai buni ca generatiile trecute si se informeaza, citesc, aleg constient. Eu vad oameni tineri care se mobilizeaza sa ajute atunci cand cineva are nevoie. Deci cu totul in directie opusa fata de a fi superficial. Cel putin intre prietenii mei.
La un moment stateam mult pe Facebook si pentru ca nu aveam cand sa ma intalnesc cu oameni in carne si oase :) Dar am descoperit ca nu prea satisface dorinta de socializare, poate chiar invers: creste frustrarea.
Acum ca reusesc sa ies mai des din casa am nevoie din ce in ce mai putin de internet. Asta e o veste buna pe care o dau mamelor cu copii mici: aveti rabdare.