Just another WordPress site

Sans-serif

Aa

Serif

Aa

Font size

+ -

Line height

+ -
Light
Dark
Sepia

Despre autodiversificare – diversificarea naturala

In ultimele zile mi se pare ca nu mai am timp de nimic din ceea ce am de facut. Poate mi-am pus si eu prea multe task-uri dar chiar nu e nimic peste care pot trece. Toate mi se par foarte importante. M-am apucat de citit doua carti acum vreo 2 luni si ma chinui sa le termin. Dar in acelasi timp nu pot sa le citesc repede pentru ca sunt genul mai greu de digerat, care ma pun pe ganduri, stau si analizez dupa ce termin fiecare fraza.

Momentele in care am timp sa citesc sunt cele in care dorm cu Sasha in brate. Daa, de la un timp isi face somnicul din timpul zilei in brate. Inainte il mai puneam pe pat dupa ce adormea dar acum se trezeste si e foarte sprinten, nu mai poate fi lasat singur in pat ca o ia la “fuga”.

Autodiversificarea - Ioana si Sasha

Ne apropiem de 6 luni cand vom incepe cu mancarea solida si alaptatul nu va mai fi exclusiv (dar in continuare la cerere). Citesc articole, documente si bloguri despre autodiversificare, despre alimente, despre ce sa dam si ce sa nu dam. Avem un doctor absolut minunat care ne-a explicat totul si ne-a facut frumos schema dar imi place intotdeauna sa imi fac si propriul research.

Am devenit fascinata de treaba asta cu autodiversificarea. Mi se pare ca ni se potriveste perfect pentru ca de la inceput am avut incredere in el, l-am alaptat la cerere si nu am stat sa ma impun in vreun fel in programul lui. Cum a vrut, cand a vrut, ce a vrut. Am inceput sa il tinem in sling cand mancam ca sa ne vada, sa se implice si el la masa adultilor, sa observe culorile din farfurie, cum ducem la gura, cum mestecam. Se uita fascinat. Toate noile lui “achizitii” duc la urmatorea etapa si anume introducerea mancarurilor solide.

Autodiversificarea inseamna sa il lasi pe el sa descopere mancarica, sa o exploreze, sa o duca singur in gurita si sa o molfaie. Alimentele taiate bucatele cat sa le cuprinda in pumn. El isi alege singur din farfurie sau castronas, se joaca cu ele, descopera gustul, isi creaza preferinte. Mi se pare si mult mai simplu. Nu mai stai cu stresul cantitatii de mancare, alergat cu lingurita dupa el, pacalit, ademenit. Singura mea grija este legata de datul bucatelelor intregi. Aveam si am in continuare teama ca s-ar putea ineca. Stiu sa fac manevra Heimlich, am facut cursuri de prim ajutor si pentru licenta de insotitor de zbor dar nu vreau sa ma duc cu gandul atat de departe.

Legat de teama de a se ineca, am citit astazi ceva foarte interesant pe blogul autodiversificare.ro:

Avem motive concrete să credem că bebeluşii se îneacă mult mai rar dacă îşi controlează singuri ce le intră în gură decât dacă sunt alimentaţi cu linguriţa. Şi asta deoarece bebeluşii nu sunt capabili să ducă intenţionat alimentele în spatele cavităţii bucale înainte să înveţe cum să mestece. Şi nu învaţă cum să mestece înainte de a învăţa cum să întindă mâna şi să apuce obiectele. Iar abilitatea de a lua obiecte mici se dezvoltă şi mai târziu. Astfel, un bebeluş mic nu se poate expune riscului pentru că nu poate să pună bucăţele mici de mâncare în gură. Mâncatul din linguriţă, însă, îl încurajează să sugă mâncarea direct în spatele cavităţii bucale, putându-se îneca mult mai uşor.

Suna logic. Apropo de inec, si doctorul nostru pediatru mi-a explicat cat de bine au ei reflexul de a da afara ce le ramane in gat. (Mi-a zis in termeni medicali dar nu mai tin minte exact 🙂

Personal o sa fac o combinatie si o sa incerc si varianta de bucatele direct dar si mixate, apoi lasat sa isi bage pumnul in castron. Mai ales acum in primele saptamani. Incercam de toate si vedem mai departe.

E foarte interesant ca autodiversificarea, la fel ca si lasatul sa invete singur sa se puna in fundulet, sa mearga etc, ii dezvolta increderea in el si in noi. Eu ca mama, cea mai mare asteptare si dorinta pe care o am in legatura cu Sasha este sa aiba incredere in el si sa fie un om liber si neconditionat de nimic. Si sunt constienta ca asta se formeaza de acum pentru ca acum el invata esentialul de care are nevoie in viata. Si trebuie lasat liber, numai asa se poate dezvolta natural si numai asa isi poate atinge potentialul maxim.

Odata cu venirea lui in viata noastra am devenit insetata de informatii care m-au dus toate in aceeasi directie si mi-au dezvoltat o incredere foarte puternica in mine si in noi ca specie.

Revenind la autodiversificare, baza va fi asta: el singur cu minima intervenite din partea mea sau a lui tati, ne jucam, exploram, descoperim. Abia astept sa il vad mozolit tot de mancarica. Muuulte poze ne asteapta!

Puteti citi tot ce vreti sa stiti despre AUTODIVERSIFICARE aici. Eu inca nu am multe de spus pentru ca nu am inceput, momentan imi fac planul. Dar o sa scriu detaliat cum incepem 🙂

 .